Prietenii nostri dragi, de la Dr. Oetker, au pregatit in prag de Paste, o noua campanie aici , pentru toti consumatorii produselor si o provocare pentru blogeri : prima experienta in bucatarie alaturi de ingredientele Dr.Oetker. Am primit si cateva inspiratii dulci 😛 .
Asa se face ca m-am intors in timp si cuprinsa de nostalgie am scris povestea mea. Sper sa va placa si poate cine stie, o parte dintre voi, chiar va veti regasi in ea.
Mi-aduc aminte ca eram un copil „zvapaiat”, imi place-a sa-mi bag nasul prin tot ce mesterea tata si fratele meu, prin gospodarie…dar, in bucatarie nici vorba ! Nu aveam nici cea mai mica atractie sau curiozitate de ce si cum gateste mama. Pana intr-o zi : imi duc aminte aveam cred, 12 ani cand mama a pus piciorul in prag si mi-a zis asa: fata draga de-acum esti mare trebue musai sa inveti sa faci mancare si prajitura, asa ca, de acum stai langa mine in bucatarie! faci ce iti spun eu! te uiti si inveti sa gatesti si tu! ca-i mare rusine sa fii fata si sa nu stii face mancare. Si am inceput de jos: curatat cartofi , zarzavat pentru supa, ales orezul (pe vremea aceea era doar orez plin de impuritati)…dar cu ceapa ave-am probleme, nu-mi placea deloc sa o curat 😕 varsam la lacrimi de numa numa…mama ma consola si-mi zicea ca lacrimile fac ochii frumosi! ha,ha.
A incercat mama sa ma puna la framantat de paine si cozonaci, sa ma invat, dar imi era prea greu, eram eu maricica, inalta, dar slabuta… asa ca am scapat de acest chin 😆 . Dar eram atenta cand face-a prajituri si imi placea sa o „ajut” mai ales de sarbatori, la curatatul castroanelor de crema 😉 era batalie, intre mine si fratele meu 😀 . Cand nu avea mult timp pentru bucatarit, (mama avea si servici), ne face-a cate o prajitura turnata cu fructe de sezon ori din compot, gogosi sau minciunele…mereu aveam cate ceva dulce.
Dar intr-o zi de vineri, a venit de la munca cu o reteta si o bucata de prajitura pentru mine 😯 primita de la o colega de servici si mi-a zis : fata mami asta este pentru tine, gusta, eu cred ca o sa-ti placa (asa a si fost, m-am indragostit pe loc de pufosenia aia maronie).
Mama lucra uneori si sambata, asa s-a intamplat si atunci…tata cu fratele meu nu erau acasa, eu am ramas singura si cu gandul la bucata de prajitura ce mi-a adus-o mama, am luat hartia cu reteta, am citit-o atent si mi-am zis: trebue sa o fac ! nu e greu si pot s-o fac! Am pornit cuptorul, am amestecat ingredientele si am facut prajitura 😳 .
Negruta mi-a iesit din prima! eram asa fericita 🙂 !
De ai mei 😉 ce sa mai zic…le-am facut o surpriza tare placuta! la care nici nu au visat, macar. Mama era mandra de mine si chiar s-a mirat cat de bine mi-a crescut prajitura!
De atunci am prins curaj si mi-am petrecut tot mai mult timp in bucatarie, spre bucuria si mandria mamei 😛 . Anii au trecut…am devenit sotie, apoi mama de baieti si de 2 ani jumate, sunt o fericita bunica tot de baiat 😀 .
Asta e povestea, am ajuns la final si va las si voua reteta, in cazul in care nu o stiti deja 😉 si daca doriti sa vedeti mai multe imagini din timpul prepararii dati clik aici 😉 .
Timp de pregatire: 40’